Teama sau regret? Există un motiv neurologic pentru care acceptăm status quo-ul

De cate ori te-ai gandit sa incepi o companie, sa iei un an pentru a scrie acel roman sau sa lasi o relatie fara dragoste, dar nu a facut nimic in privinta asta? O teamă de regret - care este un puternic motor al menținerii status quo-ului în viețile noastre - poate fi de vină.

Pe măsură ce cercetările din domeniul psihologiei, științelor neuroștiinței și științelor comportamentale au dezvăluit, regretul poate avea un impact enorm asupra vieții noastre. Bani și relații sunt, fără îndoială, cele două probleme care consumă majoritatea resurselor noastre emoționale și mentale, iar regretul afectează comportamentul nostru în ambele.

Când vine vorba de bani, o prejudecată faimoasă legată de regret este "efectul de dispunere". Acesta descrie modul în care investitorii țin strâns să-și piardă activele. Fie că este vorba despre un fond mutual, un stoc specific, sau chiar despre Bitcoinul de criptare, suntem extrem de reticenți în a vinde un activ la o pierdere. De fapt, mai degrabă ne agățăm de ea, deoarece ea continuă să scadă în valoare, sperând că va reveni din nou - indiferent dacă este posibil.

Forța motrice din spatele acestui comportament este teama noastră de regret, ceea ce ne face să rămânem la statu quo, chiar dacă raționamentul sau intuiția noastră spune că nu ar trebui. Nu suntem dispuși să vindem activul la o pierdere, deoarece, dacă o facem, trebuie să ne recunoaștem că am făcut o greșeală cumpărând-o în primul rând. Ținând cont de aceasta, ne permite să evităm regretul pentru moment.

"Biocuza costului scazut"

Un exemplu mai general este "prejudecata costurilor scazute". Acest lucru descrie faptul ca deseori incepem noi proiecte cu mari asteptari ca ei sa se descurce bine. În timp ce punem eforturi enorme într-un proiect, am putea observa treptat că nu merge nicăieri. Cu toate acestea, putem să renunțăm cu ușurință, dar, în schimb, ne găsim agățați de ea mai mult și mai mult, exercitând tot mai mult efort, în ciuda sentimentului nostru și a simțului comun că nu va aduce nimic în schimb.

Aici, regretăm dacă terminăm un proiect înainte de a se materializa. Prin urmare, intrăm în capcana de a se agăța în mod irațional, pentru a evita regretul temporar. Această înclinație este adesea jucată în relații romantice. De exemplu, mulți oameni se agață de relații pe care ei bine știu că nu merg nicăieri. O relație neplăcută care nu are dragoste sau pasiune poate supraviețui, prin urmare, din cauza inconvenientei de a termina. Încheierea unei astfel de relații ne obligă în cele din urmă să recunoaștem un eșec și un regret. Pentru a evita regretul, în schimb, ne spunem că, așa cum am ajuns până acum cu relația, ar trebui să îi oferim o altă șansă - în ciuda faptului că nu există aproape nicio speranță.

Aceeași frică ne lasă departe de o nouă relație. Frica de regret face ca status quo-ul să fie remarcabil de atractiv, chiar dacă nu ne face fericiți pe termen lung.

Știința regretului

Dar de ce suntem atât de ușor manipulați? Regretul este o emoție extrem de importantă pe care evoluția ne-a echipat pentru a facilita învățarea. Fără regret, greu putem învăța din greșelile noastre. Avem nevoie de acest stimul dureros pentru a evita repetarea aceleiași greșeli din nou și din nou.

Dar modul în care procesele creierului ne regretă și determină nivelul durerii pe care îl experimentăm este contraintuitiv: lipsa unui autobuz cu un minut declanșează mai mult regret decât o lipsesc cu 10 (indiferent cât timp așteptăm să așteptăm următorul autobuz).

În mod similar, decizia de a se îndepărta de statu-quo-ul care se dovedește mai târziu a fi greșit declanșează mai multă regret decât să facă o decizie nerușinată de a rămâne în status quo-ul. Se pare că luarea activă a unei decizii de a schimba ceva creează o impresie falsă că decizia nu se califică pentru circumstanțe atenuante, făcând pedeapsa pe care o facem noi prin regret mai severă.

Studiile recente privind imagistica creierului au ajutat la identificarea circuitelor neuronale implicate când simțim regretul. Ele arată că în hipocampus are loc o activitate substanțială, despre care știm că este responsabilă de memorie. Ele arată, de asemenea, că regretul și înspăimântarea regretului implică circuite neuronale foarte asemănătoare - ceea ce indică faptul că teama de regret este, practic, la fel ca și regretul. În mod clar, acest lucru poate explica de ce teama de regret poate fi atât de dureroasă și puternică.

Nu toți suntem afectați în mod identic prin regret. Persoanele care suferă de grade înalte de neuroticism sunt mult mai probabil să se simtă regretă decât altele. Aceasta înseamnă că tendința de a simți regret este legată de experiența furiei, fricii și singurătății. Este, de asemenea, legată în mod inerent de "aversiunea pierderilor" - tendința de a se concentra mai degrabă pe pierderi decât pe câștiguri. Acest lucru face ca persoanele care sunt mai predispuse să simtă regret să nu își asume riscuri.

Provocarea status quo-ului

Deci, cum putem aborda frica de regret pentru a ajunge acolo unde ne dorim în viață? Un punct de plecare este de fapt realizarea cât de regretă profundă ne afectează. Dacă suntem conștienți de faptul că creierul nostru joacă niște trucuri pe noi, este mai ușor să avansezi. Deci, dacă vă simțiți în mod repetat că nu reușiți să vă atingeți obiectivele de viață, vă puteți întreba dacă este de vină o teamă de regret.

Dacă este, reamintiți-vă că, în timp ce efectuați o schimbare, implicați întotdeauna un risc, este la fel de risc să nu faceți nimic. În plus, spre deosebire de anxietate - care reflectă viitorul - regretul se reflectă asupra trecutului. Deci, în timp ce ne ajută să învățăm din greșelile noastre, nu ne va permite să corectăm ceea ce am făcut deja.

Permițându-vă să fiți sfătuit de alții este, cred, cel mai eficient remediu. Pentru deciziile financiare, puteți obține acest lucru prin angajarea unui consilier financiar. Consilierii ne reduc teama de regret în mod substanțial deoarece împărtășim decizia noastră cu ceilalți și nu suntem singurii care trebuie să fim vinovați dacă se dovedește a fi greșit.

Aceeași logică se aplică regretului romantic. Permiteți-vă să primiți sfaturi de la un prieten apropiat sau de la un membru al familiei atunci când începeți o nouă relație sau înainte de a termina una. Pe lângă obținerea unui al doilea aviz, acest lucru vă va permite și să împărtășiți mizeria de regret cu altcineva, ceea ce va face substanțial mai ușor plecarea de la un status quo negativ.

Confortabil, după cum se poate simți, permițând preluarea statu quo-ului poate însemna că ne lipsesc lucruri importante din viață. De fapt, starea cu status quo-ul ne poate face mult mai mizerabil pe termen lung. Si pentru ce? Doar evitând senzația de regret incomod, dar temporar.

Acest articol a fost publicat inițial în The Conversation de Eyal Winter. Citiți articolul original aici.