Radu Banciu despre salvarea deputatului PSD Ion Ochi de catre colegii deputati
De ani de zile, oamenii de știință au dezbătut dacă limba vorbită este o abilitate unică Homo sapiens. În măsura în care putem spune, animalele nu pot vorbi așa cum facem, dar acest lucru nu a împiedicat unii oameni de știință să privească la rudele noastre de animale să-și dea seama cum am ajuns să vorbim în primul rând. Macaquele de rhesus sunt un favorit de laborator: acești macacori cu părul roz, cu rozetă, care împart 93% din genomul lor cu oamenii, sunt punctul central al unui nou studiu în Neuron. Circuitele lor neuronale pot fi cheia înțelegerii umane, chiar dacă nu pot spune un cuvânt.
Într-un studiu lansat la începutul lunii iulie, oamenii de știință de la Universitatea Rockefeller susțin că maimuțele rețelelor neuronale utilizează pentru a exprima emoțiile și a recunoaște că fețele pot fi aceleași rețele de creier care au dat naștere capacității umane vorbire. Cercetatorii Stephen Shepherd, Ph.D. și Winrich Freiwald, Ph.D. au folosit scanările RMN ale creierului de rhesus macac, luate ca animalele urmărind clipurile video ale altor macabe făcând expresii faciale comunicative, pentru a trage concluziile. Atunci când maimuțele subiectului au fost arătate clipuri ale altor macacuri care le-au lovit buzele spre prietenie, le-ar imita gesturile - dar numai când maimuțele din clipuri păreau să privească direct la ei. La urma urmei, contactul vizual, la om, ca și în macaci, este cheia comunicării sociale.
În creierul maimuțelor urmărind clipurile video, reacționarea loviturilor de buze a fost însoțită de o schimbare a activității creierului. Scanările au sugerat că prin contactul direct cu ochii s-au aprins circuite neuronale sensibile la contextul social și prelucrarea informației, ceea ce la rândul lui a sugerat că creierul de maimuță conține funcțiile cognitive necesare comunicării sociale.
Cea mai interesantă parte, totuși, a reprezentat o schimbare foarte neașteptată a activității creierului: când maimuțele au văzut o buclă prietenoasă, o parte a creierului lor, asemănătoare zonei lui Broca - zona creierului uman asociată cu vorbirea - a aprins. La om, această parte a cortexului prefrontal devine activată chiar înainte de vorbirea cuvintelor, ajută fluxul de informații senzoriale din cortexul temporal și ajută cortexul motor să aleagă ce cuvinte să scuipă.
Această observație, notează echipa, sugerează că "expresiile faciale de maimuță, cum ar fi buzele de buze, ar putea fi precursori evoluționari pentru discursul uman".
În trecut, alți cercetători nu au luat în serios gesturile sau creierul maimuțelor, argumentând că acțiunile și fiziologia lor erau prea elementare pentru a reprezenta rădăcinile comunicării umane. Dar, în ultimii 40 de ani, o mare parte din cercetări axate pe originea discursului uman s-au axat pe creierul maimuțelor. În anul 2016, un studiu în Progresele științei a făcut valuri cu afirmația că singurul lucru care îi ține pe maimuțe înapoi de a vorbi ca oamenii poate este creierul lor.
Acest studiu a contrazis lucrarea anterioară, argumentând că motivul pe care maimuțele nu îl poate vorbi este că anatomia lor nu o va permite. Acest nou studiu aduce rădăcinile diviziunii lingvistice umane-maimuță înapoi în creier.
Pentru a ajunge la rădăcina acestui mister științific, Freiwald și Shepherd nw intenționează să măsoare activitatea electrică a neuronilor individuali care au fost activate în timpul primului lor experiment. O înțelegere mai detaliată a creierului de maimuță, susțin ei, este un pas esențial spre a fi pregătit să interpreteze exploziile de informații în propriile noastre capete.
Originea limbajului uman a început cu arta în peșteră, teoreticieni
Pe măsură ce 2018 se înrăutățește, Inverse evidențiază 25 de lucruri surprinzătoare pe care le-am învățat despre oameni anul acesta. Această poveste este # 24. Inverse a raportat în februarie că cercetătorii cred că procesele cognitive necesare limbajului uman au fost aprinse de o creație creată în mod intenționat, acustic, legată de peșteri.
Tulburare de 5.000 de ani a ciumei indică originea antică a ucigașului uman
Joi, cercetătorii au anunțat în "Cell" că o nouă tulpină descoperită de Yersinia pestis, care a ucis o femeie suedeză cu 5000 de ani în urmă, conține aceleași gene care provoacă astăzi epidemia de pneumonie mortală. Acest lucru ne ajută să înțelegem mai bine modul în care ceva inofensiv poate deveni ceva extrem de virulent.
Străinii arată un efect neașteptat asupra reliefării durerii în testarea xenofobiei
Un studiu publicat în Procesul Academiei Regale B utilizează scanarea creierului pentru a arăta că, în ciuda celor mai grave tendințe, răspundem mai bine străinilor care ne ajuta să procesăm durerea. Persoanele care au fost tratate de medici considerate parte a "outgroup" lor au avut tendința de a raporta mai puțină durere după tratament decât cei care au primit tre ...