Muzicienii pot auzi mai bine la petreceri

$config[ads_kvadrat] not found

☆ Bogdan Minunatu & Ork.Tunarii ❌ CASABLANCA 2020 █▬█ █ ▀█▀ CELE MAI NOI MANELE 2020

☆ Bogdan Minunatu & Ork.Tunarii ❌ CASABLANCA 2020 █▬█ █ ▀█▀ CELE MAI NOI MANELE 2020
Anonim

Este un cliche obosit: muzicianul se învârte în petrecere și pleacă cu cea mai frumoasă femeie / bărbat din cameră câteva minute mai târziu. Se pare că este și o realitate - și pentru un motiv neașteptat. Muzicienii sunt super-eroi de partid, deoarece pot face ceva pe care nimeni altcineva nu îl poate auzi.

Un studiu al Universității din Boston, publicat în Natură sugerează că formarea muzicală îi învață pe oameni să se ridice pe modele de vorbire, în ciuda zgomotului din fundal. În știința discursului, dificultatea de a vă concentra atenția auditivă asupra unei singure voci într-o situație zgomotoasă este cunoscută sub numele de "Problema petrecerilor de cocktail". Soluția se joacă într-o bandă de punk.

La fel ca exercițiile fizice, formarea pe care muzicienii le suferă consolidează atât abilitățile lor auditive, cât și facilitățile cognitive. Capacitatea lor de a distinge între pământuri similare, timbre și ritmuri, precum și atenția lor auditivă îmbunătățită și memoria de lucru nu este o abilitate specifică muzicii. Ei pot asculta într-o cameră aglomerată, înțeleg mumblerii și pot conversa cu potențiali parteneri sexuali.

Pentru a testa abilitățile muzicienilor, cercetătorii au avut pe ei și pe omologii lor non-muzicieni să asculte o serie de propoziții, "mascate" de propoziții ale căror locații și inteligibilitate erau variate. Au existat două tipuri de mascare: "informaționale", care au implicat propoziții de mascare care au făcut dificilă înțelegerea discursului la nivel cognitiv și "energetic", care a implicat zgomot de fundal care concurează cu vorbirea.

Muzicienii s-au dovedit a fi mai puțin susceptibili la ambele forme de mascare, pe care cercetătorii cred că le-ar putea reflecta capacitatea îmbunătățită de a asculta "în mod analitic". În situațiile petrecute în cocktail, pragul lor de audiere a fost cu aproximativ 6 dB mai bun decât cel al non-muzicienilor.

Unele studii au arătat că rețelele creierului care se ocupă de procesarea muzicii se suprapun cu cele necesare procesării discursului. Deși autorii avertizează că este prea devreme să se tragă concluzii despre faptul dacă formarea muzicală generează în mod automat percepții de vorbire îmbunătățite, acest studiu pune bazele studiilor viitoare, ceea ce ar putea spune în cele din urmă cât de precaut de muzicieni ar trebui să fim.

$config[ads_kvadrat] not found