Cu "No Plan B", liderii mondiali sunt de acord să reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 2 grade

În jurul orei 19:30. Paris, sâmbătă, liderii mondiali au adoptat un acord de 31 de pagini care cere tuturor țărilor - chiar și marilor poluatori precum China și India - să aducă contribuții reale la limitarea emisiilor de carbon.

Singur, nu este un acord de economisire a lumii - timpul pentru cei care au venit și au plecat - dar este mai mult un plan final, ultimul șanț pentru a reduce temperaturile globale. Marele punct de vedere este că 195 de țări au acceptat să participe - și au făcut-o cu entuziasm urgent, conform unor rapoarte de la Paris, în timp ce altele au comparat scena cu o "conferință de afaceri proastă".

A scris secretarul de stat american John Kerry sâmbătă: "lumea a ales o cale inteligentă și responsabilă" și că "acordul este cel mai puternic și cel mai ambițios acord de climă globală negociat vreodată".

Lumea a ales o cale inteligentă, responsabilă. # Acordul COP21 este cel mai puternic, cel mai ambițios acord de climă globală negociat vreodată.

- John Kerry (@JohnKerry) 12 decembrie 2015

În mod colectiv, obiectivul este acela de a opri creșterea temperaturilor de peste 2 grade Celsius (3.6 grade Fahrenheit) dincolo de nivelurile pre-industriale. În acord este limbajul pe care țările speră să îl limiteze la doar 1,5 grade Celsius.

Până în 2020, cele 195 de țări trebuie să supună "strategiilor de dezvoltare pe termen lung a emisiilor scăzute de gaze cu efect de seră pe termen lung" ale ONU și să o facă la fiecare cinci ani după.

Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon, a spus în septembrie 2014 că, în mod inevitabil, nu există niciun "Plan B" pentru prevenirea încălzirii globale, deoarece nu există nici o "Planetă B". Vineri seara, Turnul Eiffel a aprins cu fraza "NO PLAN B" - "DECARBONIZE", "CLIMATE SIGN" și "1.5 DEGREES", niște reamintiri și indicii care nu sunt așa de subtile că adoptarea acestui acordul a fost o chestiune de când, nu dacă.

Sâmbătă, Ban a spus: "Ceea ce a fost odinioară de neimaginat este acum de neoprit. E un acord bun și ar trebui să fii mândru.

"Istoria își va aminti această zi. Acordul de la Paris privind schimbările climatice este un succes monumental pentru planetă și pentru poporul său."

Iată cum am ajuns la acordul de la Paris: În 1992, liderii mondiali s-au întâlnit în Brazilia pentru a vorbi despre diplomația verde la summitul de la Rio de la Pământ, care a lansat ideea discuțiilor anuale privind schimbările climatice sau a Convenției Convenției pentru părți. În 1997, discuțiile COP au fost reluate în tratatul de la Kyoto, în care 37 de țări industriale au convenit să reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 5,2% (față de nivelurile din 1990) până în 2012. China și India nu s-au confruntat cu restricții de la Kyoto și astăzi sunt cei mai mari poluatori din lume. În 2009, liderii de la conferința de la Copenhaga au revenit cu mâinile goale și nu au reușit să se pună de acord cu privire la ceva obligatoriu. În 2011, în cadrul Conferinței privind schimbările climatice de la Durban, liderii au pus bazele unui acord obligatoriu din punct de vedere juridic care va fi adoptat până în 2015 - lucru care sa întâmplat sâmbătă la Paris

Intrând în discuțiile care au început la 30 noiembrie, au existat mari întrebări dacă o înțelegere ar fi făcută și, în plus, dacă ar avea dinți. Ea are mai multe articole obligatorii decât acordurile anterioare care au părăsit China și India fără restricții, dar încă nu impune țărilor dezvoltate să acorde 100 de miliarde de dolari pe an celor mai sărace pentru a face față efectelor peisagistice ale creșterii nivelului de focă și a furtunilor monstruoase.

Va avea loc o ceremonie de semnare la 22 aprilie 2016 la Națiunile Unite din New York City.