Oamenii de știință evaluează feedback-ul carbonului permafrost pentru prima dată

$config[ads_kvadrat] not found

Permafrost Carbon

Permafrost Carbon
Anonim

O buclă de reacție periculoasă între încălzirea în Arctica, topirea permafrostului și emisiile de gaze cu efect de seră ar putea începe în curând să scape de sub control, potrivit noilor cercetări.

Modelele de schimbare a schimbărilor climatice au prevăzut mult timp că terenul de topire din Arctica va expune materia organică veche la aer și microbii, determinând-o să se descompună, ceea ce va duce la emisii de dioxid de carbon și metan puternic de gaze cu efect de seră. Este o propunere infricosatoare; în prezent există aproape două ori mai mult carbon blocat în permafrost decât în ​​toată atmosfera Pământului.

Problema potențială este imensă, la fel și provocarea pentru cercetători care încearcă să măsoare această buclă de feedback. Majoritatea studiilor se concentrează pe prezicerea viitorului, deși permafrostul a degradat uneori spectaculos de zeci de ani. Măsurarea gazelor provenind din solul Arctic este greu de făcut, mai ales atunci când considerați că carbonul descompus din materialul organic vechi se va amesteca cu cel provenit din surse mai recente înainte de a părăsi pământul.

Katey Walter Anthony, ecologist al Universității din Alaska Fairbanks, și o echipă de cercetători au venit cu o soluție parțială pentru această problemă, concentrându-și atenția asupra lacurilor termocarste, care sunt bazine de apă topită peste permafrost. În timpul iernii, metanul eliberat din fund este prins ca niște bule în gheață de pe suprafață, ceea ce face mai ușoară eșantionarea și măsurarea.

Articol rezultat, publicat online luni, Natura Geoscience, estimează pentru prima dată că buclă de feedback de carbon din permafrost se topește în jurul lacurilor termocarste Arctic. Cercetatorii au descoperit o corelatie clara intre extinderea suprafetelor lacurilor - un indicator al degradarii permafrostului - si volumul de metan si dioxid de carbon emis de gheata si soluri. Carbon dating a arătat că vârsta de metan din bulele învelite în gheață corespunde vârstei permafrostului înconjurător.

Acestea sunt indicii bune că metodele și ipotezele cercetătorului sunt destul de solide. Cu toate acestea, aceasta este doar prima lovitură la o problemă foarte complexă și ajungem la o concluzie care cuprinde întreaga regiune arctică bazată pe măsurători din 37 de lacuri din trei țări este o afacere riscantă. Această incertitudine se reflectă în estimarea largă a autorilor: între 0,2 și 2,5 miliarde de tone metrice de carbon eliberate din zonele de expansiune a termocarstului în Arctic în ultimii 60 de ani. Nu se ia în calcul carbonul emis de regiunile terestre de topitură de permafrost, care acoperă o zonă mult mai mare.

Se pare ca un numar mare, dar daca previziunile altor cercetatori devin realitate, este doar un sfat foarte mic al unui aisberg foarte mare. Studiile au prezis emisiile de carbon din permafrost între 100 și 900 de ori mai mari decât orice se vede pe Pământ pentru cel puțin 11.700 de ani. Cercetarile noastre indica faptul ca cresterea dramatica a emisiilor de carbon permafrost, care este de asteptat sa apara iminent prezinta nici un semn de a fi inceput, scriu autorii.

Asta nu e bine.

$config[ads_kvadrat] not found