ONU dorește regulamentul internațional pentru călătorii spațiale în decurs de cinci ani

$config[ads_kvadrat] not found

The Vietnam War: Reasons for Failure - Why the U.S. Lost

The Vietnam War: Reasons for Failure - Why the U.S. Lost
Anonim

Călătoriile spațiale comerciale rămân mai mult o fantezie capitalistă decât o realitate de zi cu zi, dar sărbătorile orbitale și mineritul meteoritului se simt inevitabile. Tehnologia nu mai este generată, iar tabelele de timp propuse de companii precum SpaceX sunt agresive. Având în vedere toate acestea, ar fi corect să spunem că apelul Agenției Națiunilor Unite pentru aviație pentru reglementarea spațiului a devenit cam târziu. Dar e un telefon. Organizația Internațională a Aviației Civile a stabilit un obiectiv impresionant - doar cinci ani - pentru ratificarea reglementărilor comerciale în domeniul spațiilor comerciale.

Există un motiv pentru a fi optimist că călătoriile în spațiu vor consolida, de fapt, dreptul internațional, făcându-l mai puțin arcane - într-o oarecare măsură - unificându-l în modul de drept maritim. Nevoia de a reglementa spațiile care nu sunt clar definite de frontierele noastre terestre este universal înțeleasă și convenită. Iar Organizația Națiunilor Unite a jucat deja un rol în stabilirea liniilor directoare, dacă nu a reglementărilor ferme, privind utilizarea spațiului până în prezent. Dar aceste linii directoare sunt învechite.

În 1963, Adunarea Generală a ONU a adoptat o "Declarație a principiilor juridice care guvernează activitățile statelor în explorarea și utilizarea spațiului cosmic". Acesta a declarat că spațiul ar trebui să fie deschis tuturor națiunilor care respectă legea, iar aceste națiuni trebuie să-și asume responsabilitatea pentru tot ce trimit acolo. Statele Unite, Uniunea Sovietică și toate națiunile majore ale lumii au ratificat mai târziu aceste principii în Tratatul Spațiului Outer 1967.

TIL Tratatul Spațiului Exterior, semnat de toate națiunile majore care se ocupă de spațiu, interzice revendicarea teritoriului în spațiu sau pe …

- Ted Hardman (@ TedHardman19) 15 martie 2016

Merită remarcat faptul că, în ciuda orientărilor actuale ale ONU, este binecunoscut faptul că superputerile lumii au luat în considerare spațiul de arme. Stația spațială militară Almaz a Uniunii Sovietice a inclus un tun auto pentru a împiedica îmbarcarea, iar Statele Unite au distrat rachete spațiale, ca parte a scutului antirachetă al președintelui Ronald Reagan. Așadar, perspectiva cooperării internaționale în domeniul călătoriilor spațiale și al turismului ar trebui întotdeauna atenuată de potențialul națiunilor de a-și prioritiza propriile obiective militare.

O imagine utopică despre călătoriile și explorările spațiale ar putea include controlorii de trafic spațial United Nation în vestale de siguranță ale robinilor de ou, dar realitatea va fi mult mai complicată. În acest stadiu, națiunile individuale își revendică responsabilitatea pentru asigurarea propriului spațiu aerian, iar agenția ONU pentru aviație acordă sprijin și coordonare doar zborurilor internaționale. Deci, ONU ar putea juca un rol de coordonare în stabilirea normelor internaționale pentru zborul spațial comercial, dar aproape sigur nu va reglementa industria - ceea ce înseamnă că nu va furniza nici un dinți organismelor actuale de aplicare a legii.

Națiunile lumii nu sunt dispuse din punct de vedere istoric să acorde Organizației Națiunilor Unite un control mai mare asupra militarilor sau industriilor, lăsând organismul internațional, faimos, incapabil să-și impună chiar și principiile cele mai prețuite. Călătoria spațială internațională este un domeniu bun pentru implicarea sa pe baza necesității de cooperare multinațională, însă rolul său este limitat. Proliferarea sateliților și a călătoriilor spațiale în ultimele decenii a stabilit în mod clar necesitatea unei mai mari coordonări în spațiu, însă spațiul rămâne comunitatea finală. ONU caută doar să evite tragedia.

$config[ads_kvadrat] not found