Economiștii au modelat cele mai plauzibile căi de abordare a schimbărilor climatice

În ultima ediție a jocurilor de strategie bazate pe turnuri aplicate în viața reală, steaua este schimbarea climei. Cu excepția locului în care jucătoși jucători furioși au răsturnat o masă pentru că au aterizat pe Boardwalk cu 4 case, jucătorii din acest joc sunt țări suverane care încearcă să dezvolte o politică climei sensibile, iar obiectul jocului este de a contracara un dezastru ecologic. Așa cum ați putea să vă imaginați, deja devine dezordonat.

Din fericire, unele cercetări revizuite de la Academia Națională de Științe au identificat o modalitate de a face această problemă mai accesibilă, ajutând eventual la rezolvarea unei probleme greu de rezolvat: În timp ce mecanismele schimbărilor climatice sunt bine cercetate, să știe când se vor produce catastrofe de mediu sau prețul prejudiciului cauzat. Această diferență de cunoștințe reprezintă o problemă dificilă pentru factorii de decizie politică: cum rezolvăți o problemă atunci când nu știți când va avea loc sau ce efect va avea?

"În opinia mea, cea mai bună modalitate de a avansa este reducerea substanțială a emisiilor de carbon, cel puțin la nivelul Accordului de la Paris sau, de preferință, în mod semnificativ mai mic", a declarat Averse, într-un e-mail, Avinash Dixit, profesor de economie la Universitatea Princeton. "Cred că cel mai bun instrument este impozitul pe carbon".

Bineînțeles, noile impozite sunt mult mai ușor de spus decît cele realizate, ca un recent raport al Centrului de Impozitare a Carbonului care evaluează fezabilitatea unei taxe pe carbon în Statele Unite, care a fost recent descoperită. Dar cercetările lui Dixit sugerează că ar putea exista mai multe sensuri față de această cale decât se credea anterior.

De ce o impozit de carbon are sens

De fapt, impuneți un impozit de carbon împotriva altor politici populare, precum plafonul și comerțul, și nu este vorba nici măcar de un concurs, conform modelului profesorului Dixit. În cadrul metodei cap-and-trade, companiile primesc cote pentru emisiile de carbon și pot cumpăra și vinde oferta lor. Cu toate acestea, istoria arată că metoda nu dă un impact puternic schimbărilor climatice, deoarece prețurile reduse de carbon pot lăsa companiile să opteze să plătească în loc să-și schimbe proactiv practicile pentru a evita sarcina în primul rând.

"Veniturile dintr-o taxă pe carbon vor permite reducerea altor impozite sau a altor cheltuieli utile din punct de vedere social", a explicat Dixit. "Aceasta va constitui o circumscripție politică împotriva reducerii impozitului". În principiu, o taxă pe emisiile de carbon poate sprijini alte eforturi sociale și poate răspunde unei populații mai extinse dincolo de mediul înconjurător, sperând să construiască mai mult sprijin pentru impozitul în sine.

De ce țările trebuie să colaboreze pentru a remedia schimbările climatice

Desigur, rezolvarea problemelor globale nu este niciodată la fel de ușoară ca o singură taxă. Strategiile de atenuare sunt cele mai eficiente atunci când mai multe țări sunt de acord să participe. Nu numai că țările individuale trebuie să dezvolte motivația politică în cadrul propriei populații, dar și țările trebuie să se pună de acord pe plan internațional. "Dacă o țară nu reușește să-și îndeplinească rolul, aceasta scade și mai mult dorința altora de a-și îndeplini rolul, deci o coaliție se poate destrăma ușor", spune Dixit. Pe scurt, profesorii de liceu de pretutindeni au avut dreptate când au subliniat munca în echipă.

O mare parte din eforturile anterioare de modelare a cercetării pentru combaterea catastrofelor ecologice sunt fie limitate de un domeniu limitat de variabile, fie foarte complexe, ceea ce face dificilă interpretarea rezultatelor. Cercetările de la Dixit și Timothy Besley, profesor de economie și științe politice la The London School of Economics, trasează un echilibru promițător între cele două categorii. Studiul include un set holistic de variabile și ia în considerare interacțiunile între frontierele țării - toate pe o singură foaie de calcul.

Acesta nu înlocuiește studii mai complexe care încearcă să prezică cea mai bună cale politică de combatere a schimbărilor climatice, dar dă factorilor de decizie politică un loc pentru a începe fără a fi complet copleșiți de lista de spitale pentru reducerea emisiilor de carbon.

Deci, cum funcționează modelul?

Modelul oferă o valoare a modului în care o țară este dispusă să plătească pentru a combate schimbările climatice. Folosind uraganul Katrina ca punct de plecare pentru cat de catastrofele ecologice pot fi, modelul analizează o varietate de variabile, inclusiv nivelul cumulat al gazelor cu efect de seră într-un anumit an, PIB-ul așteptat al unei țări și costul unui potențial) soluții tehnologice la problemele legate de schimbările climatice.

La sfârșitul zilei, cercetările creează o lecție pe care deja o cunoaștem. Țările trebuie să colaboreze. Dar în lumea de astăzi bazată pe date, factorii de decizie politică se bazează pe numere pentru a lua decizii și este greu să producă date despre lucruri care nu s-au întâmplat încă. Deși încă nu putem anticipa viitorul, munca lui Dixit și Besley ne oferă următorul cel mai bun instrument pentru a ghida mai multe decizii strategice la scară globală.